Gata. Ai nevoie de ajutor [?]

Vreau sa pot sa dorm pe nisip o noapte si sa ma pot trezi in murmur de valuri dimineata. Vreau sa vad luna cum dispare, iar soarele apare din mare si ma mangaie cu razele-i jucause. Vreau sa simt pe obraz nisipul aspru si in par pulbere de scoici. Vreau sa zambesc bucuroasa de cate ori valurile imi gadila picioarele si vreau sa iti zambesc mandra in fata, iar tu sa intelegi ca nu mai am nevoie de tine si ca acum imi doresc sa fac totul de una singura si sa simt totul de doua ori mai intens. Vreau sa o iau de la capat, pe propriile-mi picioarele, cu propriile-mi forte si sa vad ce iese.
Nu mai vreau sa te am alaturi. Deja te-ai indepartat singur. Nici macar nu mai e nevoie sa iti spun niste cuvinte fara noima si pe care tu le-ai considera jignitoare si dureroase dar de fapt nu au nici un sens. Stii si... ai facut bine ca te-ai indepartat de mine. Nu sufar... prea mult. Adica... ma simt intr-un fel sau altul libera si brusc, universul meu nu mai are hotare. Pentru tine am fost o imagine... dar imeginea asta are suflet, sentimente si sperante. Pana acum avea. Pana acum se limita la tine. Desi nu ma mai regasesc in nici o melodie si nu ma mai striga nimeni pe nume... ma simt bine. Sunt constienta ca sunt din nou singura, pe cont propriu. Si imi convine. O sa invat sa respir singura, sa trec peste probleme si poate, cu putin noroc ma mai maturizez.
Am fost un ingeras de ceara, inofensiv, care nu facea nimic decat sa isi calce pe nervi prietenii. Oficial ma transform intr-un drac cu peruca care o sa supravietuiasca singur in jungla asta.
O sa vezi ca o sa ma descurc si o sa incerc ca, in drumul meu sa nu mai frang ncii o inima si sa nu mai provoc suferinta. Scopul meu? Sa aduc pe fata oamenilor zambete, iar eu, gandul meu, va ramane langa tine. Pentru ca tu nu poti trai pe cont propriu. Tie iti trebuie un ajutor. Pe care sunt dispusa sa ti-l ofer, cu conditia ca tu sa zambesti.