miercuri, 28 octombrie 2009

Cutreier universul. Pana ma satur.


Ghemotoc de matase imi mangaie fata.
Joaca hipnotica a firelor de praf ma cuprnde.

Ma simt mica.

Ma scufund in sfarsit si eu, in lumea atomilor.

Observ viata de aproape.

Zambetul ma oboseste.

Vreau sa uit.

Ma scufund in obsesie.

Ma las prada emotiilor.

Lacrimile imi cutreiera fata fara a intalni un obstacol.

Acum sunt un atom.

Nu imi mai pasa de voi, ma transpun in noua mea lume.

Ceva ma atrage spre pamant.

Ceilalti inca zboara.

Si ei ma lasa sa cad.

Dar totusi cativa incearca sa ma prinda.

Nu reusesc.

Ma scufund in vid si vreau sa revin din nou in lumea mea, acolo unde sunt un om si lacrimile intalnesc mii de pori drept obstacol.

1 comentarii:

nakudo spunea...

Ceva ma atrage spre pamant.
Ceilalti inca zboara.
Si ei ma lasa sa cad.
Dar totusi cativa incearca sa ma prinda.
Nu reusesc.
Ma scufund in vid si vreau sa revin din nou in lumea mea, acolo unde sunt un om si lacrimile intalnesc mii de pori drept obstacol.-fara replici ai spus tot...e minunat sa fii om cu tot pretul platit..o zi cu rotiri pe orbita

Trimiteți un comentariu