marți, 3 noiembrie 2009

Doar pentru mici ghemotoace de puf congelat.


Deci stii ca nu am absolut nimic cu absolut nimeni. Si Doamne cat imi place sa rad cu voi. Si stiti asta.
Totusi... cand ma gandesc ca la noi aici in Braila, oras infect si plin de caini vagabonzi, nu ninge, ma apuca niste draci si niste nervi ca imi vine sa va spanzur pe toti pe rand! Am crescut la munte. Ningea din octombrie pana in martie. De doi ani eu nu mai stiu ce e aia zapada.
Iubesc zapada. Iubesc atingerea rece. Iubesc senzatia accea pe care o am in momentul in cae un fulg se topeste pe pielea mea. Iubesc sa mananc fulgii de zapada si imi e dor sa stau intinsa pe zapada si sa privesc luminile de la discoteca de departe. Iubesc cerul cand ninge chiar daca e inorat. Atunci cerul e trist. Dar poarta o masca doar pentru mine. Ca sa ma faca sa ma simt mai bine.
Asta era in trecut. De doi ani [asta e al treilea] cerul nu mai tine cont de mine. Nu ii mai pasa. Nu ma mai crede copil. Si totusi sunt. Sunt un copil care abia asteapta sa iasa afara sa danseze sub micii fulgi de nea. Daca stau bine sa ma gandesc,... sufar toamna si iarna doar pentru zapada. Doar pentru cativa fulgi nebuni care se topesc in secunda 2 si pentru prima ploaie calda de vara.
Si imi aduc aminte cand eram mai mica si vedeam in fata blocului gramezi de zapada si nu voiam sa ies. Imi era frica ca o sa ma pierd in labirintul ghemotoacelor de puf congelate. Si totusi am iesit cand un vecin a facut un om de zapada mare mare in fata balconului meu. Si omul ala de zapada zambea si avea fular. Si era inconjurat de prietenii mei care ma chemau nerabdatori sa ne batem cu bulgarii reci. Si ieseam intr-un final. Cand zapanda era putin batatorita si faceam impreuna cu baietii de la bloc ,,cazemate" si ne aparam. Daca ne nimereau bulgarii de zapada trebuia sa ramanem intinsi pe jos in pozitia in care nimeream pana cand una din cele 2 echipe castiga.
Si chiotele noastre de bucurie acopereau vazduhul. Apoi intram toti in casa si duceam intr-un sac, zapada in bloc... pentru orice eventualitate. In caz ca a doua zi zapada disparea noi sa ne mai jucam. Si nu stiu cum se face ca 3 ani de zile am crezut ca zapada chiar ramane acolo peste noapte. De cate ori ma uitam la sacul cu zapada era plin. Abia apoi am aflat ca unul din baietii mai mari cu care ne jucam se chinuia zi de zi sa umple singur sacul cu zapada, pe care in ajun il umpleam 6 copii in 15 minute, doar ca sa ne distram noi. Si ca sa ne pastreze vii sperantele.

Cu toate astea, Mos Craciun nu a venit niciodata. Dormeam sub brad doar doar l-oi prinde. Si nu l-am prins. Venea pe calorifer atunci ca era mai modern si nu lua prajiturile dar imi lasa biletel ca e satul. Si imi lasa cadourile prin tot blocul pentru ca uita sa le lase pe toate de-odata.

Asa decurgeau serile si zilele de iarna la mine. Atunci cand eram mica. Toti toti imi faceau pe plac: baietii din bloc [eram singura fata], Mos Craciun se gandea ca o sa imi fie foame cand ma voi trezi si nu imi manca prajiturile, cerul cernea ghemotoace de zapada doar ca sa imi faca pe plac, cadourile veneau intotdeauna din toate partile, iar bradul ma mangaia cu acele lui si imi alunga cosmarurile cu mirosul intotdeauna proaspat.

Dar acum sunt fata mare: nu mai fac prajituri pentru Mos Craciun. M-am obisnuit cu ideea ca e satul de fiecare data.
Nu mai dorm sub brad. Am inteles ca pot sa primesc cadurile si langa brad. Nici cerul nu imi mai face pe plac si nu se mai oboseste sa imi cearna cateva ghemotoace de puf.
Doar supravietuiesc si fara zapada. Asa gandeste cerul.
Eu nu am nevoie de zapada. Asa gandeste mama. Sunt fata mare. Asa ganditi voi.

5 comentarii:

simonikool spunea...

si eu sunt fata mare (asa gandesc ceilalti), dar cu toate astea iubesc Craciunul si tot ce inseamna el. Imi place sa ma mint cu ideea ca Mosul mi-a adus cadourile. Imi place sa fac oameni de zapada si sa ma dau cu sania. Si simt ca numai asa sufletul meu o sa ramana vesnic tanar si fericit.

Creatsa spunea...

Mda. Si mie imi place aceleasi lucruri. Doar ca eu nu prea am unde sa ma dau cu sania.^^

Rappa_ru' spunea...

Frumoase amintiri...si mie imi placea zapada...poate inca imi mai place putin...ce vremuri...

raza de soare spunea...

eu nu gandesc asa:)) vom fi copii toata viata...chiar daca vom creste si vom gandi altfel...vom ramane niste copii mari...eu iubesc toate anotimpurile, am o afectiune speciala pentru toamna, poate fiindca e anotimpul in care m-am nascut...dar imi pare ca acum cand vine decembrie si e soare ceva lipseste...ninsoarea...

raza de soare spunea...

frumoasa copilarie ai mai avut:D

Trimiteți un comentariu