marți, 17 noiembrie 2009

Si VALURILE ranesc


In clipa asta toate au inmarmurit.
INIMA ta e rece si nemiscata.
OCHII tai au intepenit si imi fixeaza privirea.
Pana si VALURILE au luat o pauza. Se simte doar umbra si racoarea spumei marii care acum nu ne mai atinge picioarele.
Era dragut si stateam de vorba. Brusc o prezenta rece, o a treia persoana probabil, a trecut si poate a si ramas pe langa noi. Am tacut amandoi, subit, uimiti fiind de acea senzatie stranie si rece. Prezenta raului? Nu stiu. Nici tu nu stii. Cert e ca nici LUNA nu isi mai trimite razele jucause printre vorbele noastre ci sta pe cer la fel ca intr-o pictura nereusita. Nu mai transmite nici un sentiment.
Mana ta, in urma cu cateva secunde calda, acum e rece si imi provoaca fiori. E impietrita pe degetele mele.
Nu e bine. Ochii tai si-au pierdut o sclipire, la fel ca luna: par morti.
Ce e cu prezenta asta straina? De ce strica seara asta perfecta?!
Tresar. Valurile au trecut peste noua prezenta si ne uda din nou picioarele. Tu, in schimb, nici nu bagi de seama. Inca ai ochii fixati pe ai mei, exact ca inainte sa apara CHESTIA asta.
O vioara se aude de undeva de departe. CE DRACU' CAUTA VIOARA PE PLAJA IN TOIUL NOPTII?! Ma despart de privirea ta rece si ma uit in jur: nimic.
Incerc sa imi trag mana de sub a ta. Nu pot. Incep sa respir repede si totusi nu indeajuns. Greutatea ca de marmura ma opreste. Iti misti usor degetele si imi prinzi mana mai bine. Nu cumva sa imi alunece.
Iti soptesc incet numele dar valurile probabiil ca imi acopera vocea. Nici macar eu nu ma aud.
Imi simt genunchii acoperiti de apa rece a noptii si incerc sa ii trag de acolo. O sa imi fie prea frig. Dar imediat simt apa cum imi cuprinde mijlocul si apoi gatul. Abia apoi, realizez ca stau sub apa si nu pot respira. Tu inca stai impietrit langa mine. Nu respiri, nu te misti. Iti fac semn cu mana libera sa incercam sa ne ducem la suprafata dar tu imi apuci incheietura mainii. Acum nu mai e nici macar putina tandrete in miscarile tale.
Sunt cuprinsa de intunericul uitarii. Dar eu nu te-am uitat. Tu insa... Tu da. Tu ma tii aici doar ca sa ma omori, imi fixezi privirea, iar chipul tau imi ramane intiparit pe retina pentru totdeauna. Ai un chip rece, iar ochii tai nu mai stralucesc.
Ma resemnez si inchid ochii o clipa. Acum imi trece rpin cap gandul ala pe care il gasesti in toate filmele cand cineva face o nebunie ,,M'am ticnit". Atunci nu mai simt racoarea apei, nici mana ta care imi zdrobeste oasele.
Deschid din nou ochii si totul e schimbat. Stau intinsa, iar tu imi tii incheietura cat sa imi simti pulsul. Pe partea cealalta a ceea ce semana a pat e un om cu masca. Deschid ochii si realizez ca sunt intr-o ambulanta apoi aud rasuflarea ta usurata si inchid din ochii din nou.
Sunt cuprinsa de apa rece doar ca ochii tai nu ma mai fixeaza. Acum sunt singura, pierduta si nu vreau sa ma ridic la suprafata. Abia acum realizez ca ma tineai sa nu ma duc, in nici un caz sa imi faci rau. Iti era frica ca ma duc de tot, iar tu, o bucata de marmura vei ramane singur intr-o lume rece, in care doar eu te incalzesc.

3 comentarii:

nakudo spunea...

m-a atins tare postarea ta...offf...te imbratisez cu drag..nu se poate comenta pe marginea textului e prea tare ca mesaj...te imbratisez

Creatsa spunea...

Ma bucur ca a avut efectul scontat, Nakudo. O seara frumoasa iti doresc.

simonikool spunea...

superb...

Trimiteți un comentariu