Am obosit sa vreau...

Simt un tremur ciudat care ma face sa imi pierd mintile.
Am obosit sa iti suport toanele.
Am obosit sa imi para rau de tine.
Am obosit sa iti duc dorul.
Am obosit sa sper.
Am obosit sa fiu indiferenta.
Am obosit sa te urasc.
Am obosit sa ,,trec peste".
Am obosit sa fiu fata puternica care uita.
Am obosit sa rad.
Vreau si eu o viata normala.
Sau daca ce am acum e o viata normala... vreau o viata anormala.
Vreau altceva.
Vreau sa se schimbe toata prostia asta care ma inconjoara si vreau sa scap de stresul permanent la care sunt supusa.
Vreau sa nu imi mai fac griji pentru viitorul meu care aparent nu ma ingrijoreaza, vreau sa te tin mai aproape decat arat...
Vreau sa vina Craciunul si sa rad cu... mine.
Vreau sa fii din nou aici sa ma calmezi, vreau sa ma certi fara sa ma faci sa plang.
Da stiu vreau tampit de multe lucruri si... aparent... ofer ciudat de putine. Dar daca ati sti voi cate pot eu sa fac...
Dar da, sunt incapatanata si cu forta nu obtineti nimic. Nu stiti sa ma cititi.
Vreau sa uit de tine si sa nu imi mai fac griji.
Vreau sa nu imi mai mirosi a fum de tigare.
Vreau sa imi zambesti cand ma vezi si cand te vad. De fapt...
Vreau sa te vad.
Vreau sa nu mai fiu obosita psihic sau fizic.
Vreau sa scap de amintiri.
Vreau sa cred ca nu te mai cunosc.
Vreau sa stau mai bine din punct de vedere financiar.
Vreau sa citesc mai mult si sa am mai mult timp liber.
Vreau sa alerg mai mult si sa privesc mai mult luna.
Vreau sa numar stelele cu tine.
Vreau sa imi pun o dorinta si sa cred in ea.
Vreau sa fiu sigura ca nu sunt singura.
Si in primul rand... vreau sa scap de starea asta de cacat in care nimic si nimeni nu ma multumeste pentru ca nu vreau eu.
Am obosit sa vreau atat de multe... Am obosit sa vreau altceva.