Premiu Nou

Well. Am un primiu nou. O yeah. :)) Sunt mandra de mine. Sa va zic ce si cum.

Cosmina, doamna Cosmina http://visedulci.blogspot.com . [Nu stiu cum sa ma adresez] Mi'a oferit un premiu. Okei. Sa va dau reguli si abureli.

Regurile premiului:
1.Fiecare Scriitor Superior(SS)trebuie să dea
mai departe premiul la cinci prieteni speciali;
2.Fiecare Scriitor Special să-şi creeze o legătură
pe net la blogul(şi autorul-bloggerprieten) de la
care a primit premiul;
3.Fiecare Scriitor Special trebuie să posteze aceste
aceste reguli pe blogul lui.

Il ofer si eu urmatoarelor persoane:
1. Nakudo http://creeatie.blogspot.com/
2. Madalin http://cerneala-neagra.blogspot.com/
3. Raza de Soare http://petaledetrandafiri.blogspot.com/
4. Naveen http://101smiles.blogspot.com/
5. Lulu http://leavingthesunbehind.blogspot.com/

Port Doliu

SUNT ATAT DE PLICTISITA!!!
Nu se mai intampla nimic? NIMIC?! Ma asteptam la ceva mai... mai palpitant. La mai multa adrnalina, mai multi fluturi, mai putina scarba, mai putina ciuda, mai putina nestiinta.
Am o zi ciudata, ma dor cohii, nu stiu ce simt, nu stiu daca urasc, nu stiu DE CE.
As zice ca vreau sa plec. Dar nu vreau.
As zice ca iubesc. Dar nu o fac.
As zice ca imi pare rau. Dar nu e asa.
As zice ca mi-ar face bine un zambet si o imbratisare. Dar depinde din partea cui.
Poate vreau o gluma buna, un zambet sincer, o imbratisare calda, un ceai de tei, o melodie linistitoare si totusi putina liniste [sufleteasca]. Stiu. Nu's usor de multumit.
Am un chef nebun sa ies afara. Sa ma plimb, sa ma invart in frig, sa cant [sau mai bine nu].
Toate schimbarile din ultimele cateva zile ma obosesc cumplit. Seara abia mai pot tine ochii deschsi iar acum, abia mai pot sa ii fac sa nu lacrimeze. Probabil din prea mult stat cu ochii beliti in monitor incep sa ma doara.
Azi dimineata stateam zgribulita afara, dimineata la 7 40. Si imi asteptam trei colege. Obositor? Nu. Doar ca imi era putin cam prea frig. Si ma jucam cu maneca gecii pe care o treceam peste un mic tufis acoperit de fulgi de zapada. Si mi-am dat seama ca nu inteleg. Nu inteleg multa lume, nu inteleg multe lucruri. Dar le las asa. Pentru ca nu imi sta in putere sa le schimb. Dar vreau. Vreau sa le schimb. Vreau sa te transform. Lucrurile. Pe oameni nu. De oameni imi e scarba. Adica da, imi e scarba de mine. Si eu sunt rea, si eu joc teatru, si eu exagerez, si eu introduc intr-o propozitie trei hiperbole. Plang fara lacrimi, suspin fara zgomot.
VREAU CALDURA. Port doliu. Port un doliu colorat. Pentru caldura care pare ca nu o sa se mai intoarca, pentru frigul care se pregateste sa imi inghete inima, pentru poleiul care o sa-mi rupa picioarele.
Culori. Da. Unii ma cred nebuna. Poate sunt. Poate... nu. Am citit undeva, acum ceva timp ceva care suna cam asa: ,,Tot ce se spune despre mine e adevarat. Nu neg nimic, nu adaug nimic." Asa e. Si eu fac la fel. Zambesc departe. Iti trimit un zambet tie, omului care ma citesti, si o imbratisare subconstientului tau, care probabil stie cum ma simt. Care ma intelege.
Va iubesc pe majoritatea. Dar va urasc pe toti.
Sunt pregatita sa ma las in voia rutinei, sa ma calce in picioare, sa uit cum ma iubesti, sa aud cum tipi dupa mine. Sa imi soptesti numele, sa ma fac ca nu il aud. Vreau sa fiu un om gri. Vreau sa vad cum e. Vreau sa imi revin dupa aceea. Vreau sa fiu din nou eu. Poate ca asta e singura modalitate.
Zi ciudata. Reactii ciudate. Sentimente ciudate. Curve.

Ceai de tei.

Iubesc ceaiul! Iubesc ceaiul de tei! Iubesc! IL iubesc! Tu dependent de drog? Eu dependenta de ceai.
Ceai de tei! Yummy!

Un Tu imaginar, un Eu fericit

Da'mi o bucata de soare si un zambet sincer. Vreau sa desenez cu ele. Vreau sa desenez un sarut si sentimentul de iubire. Pot sa le ilustrez, dar numai tu le poti vedea.
Imi pun zambetul cu grija dupa ureche, la fel ca un pictor si cu bucata de soare mazgalesc usor o panza. Culorile se schimba in functie de ce vreau. Si totul devine colorat, ca un curcubeu cu culorile amestecate. E ca si cum ar juca Ascunselea si se ascund una in spatele celeilalte.
Acum, dupa ce am acoperit toata panza cu soare, adaug cu grija zambetul firav. Perfect!
Si pentru finisaj iau ultima bucata minuscula de soare si scriu... Dispari! Si desenul dispare. Acum zambesc si ma pun lanaga locul unde se afla panza. Nu pot face nimic. Te astept doar sa vii, sa ma vazei si sa schimbi ceea ce am scris in colt. Astept sa vezi desenul, sa imi vezi iubirea si sarutul, sa le simti, sa iti pulseze prin vene.
Privesc spre un tu imaginar, spre un eu fericit.

I said No Regrets!

Acum cateva secunde stateam cu mana pe mouse. Si mouse-ul statea pe o sagetuta. Mai exact pe Butonasul ala ,,Play". Nu imi mai trecea nimic prin minte. Doar daca sa dau sau sa nu dau Play.
Creierul imi zicea: Da click acolo. Nu ai mai ascultat melodia asta de secole. Iti lipseste.
Iar inima: Ia mana. Uite asculta melodia de mai jos. E mai ritmata. Daca dai Play o sa sangerez, o sa te doara si o sa iti aduci aminte.
Am cantarit bine spusele lor. Am sfarsit prin a incepe sa rad. Cum am putut sa fiu atat de dobitoaca?
Eu nu regret nimic din ce am facut in trecut. Absolut nimic.
Acum zambesc oricui e dispus sa imi accepte zambetele. Bine sunt mici exceptii. Unele persoane pur si simplu nu imi merita zambetele.
Nu regret ca m-am certat cu nimeni. Dupa fiecare cearta si impacare am realizat ce persoane se ascund in spatele ,,prietenilor".
Nu regret ca am dat ,,cu curu' de pamant" de atatea ori. Sunt mandra ca am reusit sa trec peste.
Nu regret nici o lacrima, nici un sarut, nici un zambet, nici o imbratisare. Pentru ca stiu ca si eu i-am facut pe altii sa planga, pentru ca stiu ca ii calc zilnic pe toti pe nervi.
Nu regret ca v-am cunoscut, nu regret ca inca nu v-am cunoscut pe toti.
Viata e simpla! Noi o complicam cu sentimentele noastre. Ura, iubire si toate alea bune si rele. Gandestete ce simplu ar fi totul fara astea. Dar eu nu regret ca am simtit gustul uneori dulce, alteori amarui, a tuturor sentimentelor.
Am invatat ca viata poate sa fie doar gri. Dar am invatat ca daca vrei [trebuie doar sa vrei] poti sa o colorezi. Pe bune. Nu te opreste nimic. Incearca.
Si viata mea era gri, a fost cateva luni. Acum ceva timp. Apoi am inceput sa imi folosesc culorile din dotare. Acum e verde, rosie, albastra si portocalie. Toate culorile astea se invart in jurul meu.
Azi dimineata mergeam pe strada si luminile se reflectau in zapada proaspat asezata. Asta m-a facut sa realizez ca nu am nici un pic de alb in viata mea. Dar s-a rezolvat. Acum s-a facut.
Hi. Iubesc asta. Asta cu viata fara regrete. Ma face sa ma simt mult mai bine, mai libera. Uite, incearca. Nu e greu.
Inca nu am dat Play. Nu vreau sa iti dezvalui reactia.

P.S. Doar un fior si apoi zambete.

Sabia lui Madalin

Si cu asta ii dau motiv lu' Madalin sa ma bata [la cap]. Bine... Sa va explic. Poza explica totul. Mi se pare mai... Mai potrivita, mai funny si, in plus, nici nu mai necesita continuare. :))
Vedeti despre ce vorbesc aici. Stiu. Zilele astea vreau neaparat sa'mi iau bataie. Nu eu! Subconstientul meu. =))

In loc de prefata

Si stii ca am mentionat acum cateva postari ca o sa pun aici si articolul meu care are un titlu extraordinar de original [sunt sarcastica] In loc de prefata. A? Cum ti se pare? :))
Nu zic ca e mai bun decat al Roxanei. Nooo. E doar... stilul meu.

Ce faci? De ce treci prin revista asta ca ,,gasca prin apa"? Nu crezi ca meritam putina atentie dupa ce am depus putin efort? Ne-am petrecut ore si ore stand si discutand despre temele acestei reviste, iar tu treci pe langa articole fara sa arunci o singura privire?
De ce treci pe langa toate lucrurile mici din viata fara sa te uiti cu atentie la tot ce te inconjoara?
Intr-o zi o sa vrei sa iti aduci aminte cum era ,,Cand eram copil". La ce o sa visezi? Nu o sa ai amanunte pe care sa le povestesti celor dragi tie. O sa zici ,,Si eu am fost copil si ne distram si noi ca voi, si ne fugaream in toata curtea scolii, cat era de mare". Si alte amanunte nu o sa le mai poti da. Pentru ca atunci cand ai fost tanar tu ai trecut totul cu vederea.
Ai zis ca prietenul care iti lumina ziua de fiecare data nu conteaza. Ai zis ca zambetele calde pe care le rpimeai cand erai scos la tabla nu contau. Credeai ca vor fi inlocuite cu altele si altele. Dar nu a fost asa.
Uite. Tu esti un creion, iar Cineva, de acolo de sus, te manuieste cu pricepere. Scrie cat vrei, pana te tocesti. Dar atunci cand varful tau nu mai contureaza umbra unor litere frumoase si rotunde suferi. Suferi putin cat ascutitoarea iti sfarteca carnea apoi esti numai bun de continuat basmul pe care il scriai. Arati mai bine deci, suferinta te-a intarit si te-a facut sa fii agtapentru urmatoarea incercare.
Ai grija la amanuntele care te inconjoara. Ele iti compun basmul. Povestea ta trebuie sa fie plina de amanunte si suspans.
Povestea ta si a celor care te inconjoara. Unii scriu romane, altii simple povesti sau carti de basme, dar oricat de ibne ar fi prezentate toate, dar toate contin amanunte, mai multe sau mai putine. Eu m-am transformat in carte de povesti. Tu ce ai de gand sa faci?

Play-ground pentru adolescenti... sau I did it Again^^

Si dupa ce o sa cititi asta sunt sigura ca o sa incepeti sa ma bazaiti la cap ca sunt o fata nepoliticoasa, rea si a dreaq. Pai... in mare parte sunt si rea, si a dreacu' si nepoliticoasa. Da' doar din cand in cand. Recunosc.
Hai sa va explic. O sa comentez un articol, sau altfel zis ARTICOLUL. Sunt cateva randuri scrise de o fata. Eu ii zis Godzilla, prietenii ei se limiteaza la Roxana [probabil din respect]. Cu ea... nu am nimic personal. Doar ca falsitatea ei si simplul fapt ca se crede superioara ma calca pe nervi. Ma calca pe nervi foarte tare. Si dupa ce o sa postez asta probabil o sa am probleme, probabil o sa incepe sa comenteze pe langa mine, sa dea ochii peste cap si sa puna pe nu stiu cine sa ma bata. Doi bani nu dau pe un comportament de genu'. Ea nu ma inghite, eu nu o inghit. Nu suntem compatibile sau ceva de genu'.
Titlul articolului e ala de sus Play-ground pentru adolescenti... Da' Play-ground pentru mamaia, tataia, stra-strabunicu' nu face nici naiba.
Ce e scris cu italic e... stilul ei.

Ce daca nu sunt o fire expansiva, vulcanica? Chiar asa. Si ce daca? Stiu, nu respect rigorile unui adolescent ,,cool". Ne bucuram ca nu esti schizofrenica. E un lucru de apreciat. Bun! Stiu. Da' nu trebe sa te rastesti la mine. Vreau un loc unde sa ies, unde sa nu ma ciocnesc de mame cu carucioare, persoane ce iau masa in oras sau tineri ce incearca aburi de alcool. Sa mor daca am inteles'o p'asta cu aburii. As vrea un loc unde sa nu fiu aratata cu degetul pentru ca nu pun pret pe ambalaj, unde sa ascult ceva care sa ma calmeze dupa o perioada agitata, sa gasesc persoane cu aceleasi interese cu mine, sa citesc o carte buna in timp ce savurez o cafea, intr-o zi ploioasa. Foarte bine. Cam ce reiese din asta: ca nu iti plac bebelusii [faza cu carucioarele, de parca toate fumeile raman gravide in acelasi timp si apoi umbla cu carucioarele ca atunci cand vin pasarile calatoare. Toate in acelasi timp.], ca tu nu ai pus gura pe alcool si eu stiu sigur ca ai facut panarama de curand din cauza unui pahar de bere, ca tu nu pui pret pe ambalaj [pe ambalaju' cui?!], ca saraca de tine esti atat de agitata si frustrata ca nu mai gasesti lalaite de'alea decat pe YouTube, ca pur si simplu nu ai gasit un prieten sau doi [si pentru asta Monica ar trebui sa se simta jignita pentru ca, chipurile, tu Monica si Oana BFF. Si Monica era chiat o persoana de treaba.] si faza cu cartea nu'si are locu' pentru ca HELLOOO! poti sa citesti si ca bei cat si ce vrei acasa, stand intinsa pe canapea si cand ploua si cand e soare. Sa fie asa [Deci nu altfel] o biblioteca cu mese inauntru, unde sa ma intalnesc cu adolescenti care sa deseneze in timp ce consulta o carte de specialitate, o sectie de mediateca, unde sa poti asculta un nou album [Poti sa il asculti linistita acasa ca nu baga nici naiba bani in CD-urile tale.] un loc in care ar veni oameni ce isi gasesc refugiul in tacere, acei oameni ce beau la sfarsit de zi o cana de ceai verde. [OOOOK. O sa vedeti putin mai incolo ca se contrazice. Dar tineti minte faza cu tacerea].
Pun alineat acum ca ea nu a auzit de asta. Poate ar fi o invitatie la cultura, la socializare si la persoane cu aceleasi interese. Sau poate nu. Iti spun eu ca cine nu a pus mana pe o carte [sau pe o cana de ceai verde] nu o sa puna nici de acum inainte. Despre ceea ce vorbesc eu, o combinatie intre o cafenea si o biblioteca, exista! Da?! Si eu credeam ca stiu toate librariile din Braila. Datorita persoanelor ce resping aceasta idee considerand-o invechita si fara sens, ea nu este popularizata [Oooo. Te'ai prins cum merge treaba] reducand sansele unor adolescenti la integrare in societate. [Eu inteleg ca te simti complexata si alte de'alea, dar ziceai ca vrei sa citesti ceva in liniste. Cum naiba te mai integrezi tu in societate cand stai si citesti. Ca daca te deranjeaza cineva cred ca i'ai sari in cap daca ai fi la cel mai dragut paragraf din toata cartea, nu cred ca ai incepe sa il intrebi cum il cheama si daca vreau sa se integreze cu tine]. Nu trebuie sa ne purtam fata de acestia etichetandu-i niste oameni de rangul doi [Nu ca ar avea si sens ce zici tu acolo], cum sunt probabil considerati de cei ,,populari" [Stiu ca aici te-ai referit la noi, adica la mine si ,,populara" mea gasca], ci trebuie sa intelegem ca au o fire mai introvertita si ca au nevoie de un loc al lor. Aici incepi sa aberezi. Nu mai are nici o legatura cu biblioteca ta minune si cu carti rezistente la apa. Pe bune.

FINISH!

P.S. Nu te credem, de rangul doi, pur si simplu prea scarba ca sa te bagam in seama.

Acum va las pe voi sa comentati, sa ziceti ce vreti, puteti sa nu cititi daca aveti impresia ca nu e drept pentru Roxana [Sa zica mersi ca nu i-am trecut tot numele SI numarul de telefon]. Pana una alta, See ya!

Subconstient sau El isi bate joc de mine

Pentru ca sper ca nu ma mai citesti asa. Poate ca citesti printre randuri si nu ma intelegi.
Ochii tai sclipitori imi dau fiori. Iar si iar si din nou si iar. Pentru ca stii ca ma uit ca proasta la o poza si imi zic ,, Mă fă bă?! Ce naiba te uiti la asta? Uite'l pe ala ce interesat e. Se uita si te suge din priviri." Nu am vrut sa zic asta. Subconstientul a facut'o.
Pentru ca subconstientul conduce de ceva vreme, eu stau pe margine si ascult, analizez, daca nu imi convine comentez si atat, pentru ca altceva nu de intampla. Subconstientul nu imi mai da de mult ascultare, atentie, nu ma mai alinta si nu ma mai incurajeaza. S-a saturat sa fie pe locul doi asa ca a facut un pas in fata, ma lasat in spate. El conduce, imi anihileaza sentimentele, iar sedativele mele nu functioneaza la el. Simt uneori cum prind putere si ma zbat sa scap de sub puterea lui. Ma simt ca Melanie din ,,Gazda" de Stephenie Meyer. Si simt ca toate cuvintele mele isi gasesc rima in ale lui, si se lipesc incet, ritmul si masura sunt perfecte. Sensul in schimb are de suferit. Ne lipim, ne potrivim, dar nu ne intelegem.
Eu nu inteleg de ce plangi, tu nu intelegi de ce rad. Eu ma uit la tine cand gandul tau e departe, tu te uiti la mine cand ma satur de tine.
In rime simple ma regasesc pe 15 Ianuarie 2010 22:35. Si totusi EU nu ma regasesc. Eu stiu ca nu sunt eu, tu nu stii ca eu nu sunt eu. Tu crezi ca el e eu si el crede acelasi lucru. Acum eu stau pe locul doi. El cand era al doilea ma ajuta. Eu nu am cu ce sa il ajut. Imi da impresia ca deja stie despre ce vorbeste, ce face, ce gandeste. La el, subcontientul, nu e nici o urma de indoiala. El e sigur pe el, sau mai bine zis pe mine, increzut si amuzant. Amuzant pentru tine. Totusi el nu stie cum sa i-a visele. El e derutat atunci cand eu stiu ca am visat. Dar cunfuzia lui se transmite si la mine, in mine, in mintea mea care acum e pe locul doi.
Ma simt ca un rege care isi avea regatul, iar fratele meu geaman ma inchide si imi preia lucrarile. Ca in Masca de fier cu Leonardo di Caprio nu? Si acolo e la fel. Sunt doi ei, doi ei diferiti si totusi la fel. Nu stiu ce legatura are masca de fier cu ce zic eu aici dar ma rog. In seara asta oricum parca nimic nu are legatura cu nimic.
Si totusi nu e rau, doar ca subconstientul meu pune pe umerii mei toata oboseala si stresul asa ca nici el nu prea isi mai poate tine ochii deschisi dupa 2 dupa-amiaza, iar eu pur si simplu ma prabusesc din nou in aberatii. Cam toata activitatea mea se rezuma la 7 ore de activitate intensa, 7 ore in care subconstientul meu are nevoie de raspunsuri asa ca pune intrebari. Ce ora avem? Cand mergem acasa? Ce ii raspundem? Ce facem acum? Totul la plural, dar el stie ca eu nu mai pot sa fac nimic. M-am ascuns in gandurile lui intr-o noapte. Nu are de gand sa se instaleze aici pentru tot restul vietii. Doar pana cand trec peste. Nu stiu sigur peste ce dar o sa aflu cand o sa vina.
Zambesc timid si oftez. Oare am inebunit? Nu. Doar ca subconstientul a cedat acum, odata cu umerii mei obositi, asa ca mergem la culcare.

P.S. Cand zic Subconstient eu vad ceva de obicei vesel, cel mai bun prieten, sau poate doar umbra celui de care ai nevoie. Nu am gasit nici o imagine destul de expresiva pentru asta la 22:59.

P.P.S. Cand am zis ca luni, marti postez ceva plin de rautate nu am zis ca pana atunci nu mai postez si altceva.

Pagini cu Venin si Narcisism

Pentru ca Da, stiu ca nu am mai postat de secole.
Si pentru ca da, stiu ca am avut timp berechet. Doar ca nu am avut inspiratie si am fost super ocupata cu lansarea Volumului de poezii. :) Asa. Stai sa ma laud.
20 de pagini, 5 fete, mult chin si... cartofi prajiti tus.
Pentru ca stiu ca eu nu am fost decat tehno-redactoarea, dar a fost OK. Avand in vedere ca Volumul a luat nastere anul trecut, dar abia anul asta a fost lansat, perioada asta am fost cea mai solicitata din punct de vedere a muncii pe care am depus'o. Pentru ca na... Asa sunt eu mai altruista, mai frumoasa, mai desteapta si mai modesta. Glumeam sper ca te-ai prins.
Toate au scris la fel de.. diferit [ :)) ], Anna, Sabina, Raluca. Pe Alexandra o bag...
Nu o bag. Alexandra a contribuit cu desenele ei pe panza si pe alte chestii. Desene pe care fiecare le interpreteaza altfel. [Eu una nu stiu nici cum sa te uiti la ele dar ma rog.] Si a fost in stare sa faca si o poezie [ceea ce eu nu am resusit- ca sa scrii o poezie iti trebe rabdare, mie imi lipseste cu desavarsire]. Eu cu tehnoredactarea si statu' cu ochii beliti in monitor.
Oricum. Sunt mandra de mine de fetele mele si de toata munca depusa. Si de cei 15 cartofi prajiti pe care maicamea i-a gasit foarte gustosi [normal. 4 fete frumoase, destepte SI pline de imaginatie si-au stricat manutele lor fine ca sa ii faca].
Pagini cu Venin. Da.
Titlu nu stiu sigur daca are vre'un sens. Dar e OK. Oricum a suferit transformari.. grave de'a lungul timpului ,,Venin cu ciocolata" si alte chestii pe care nu mi le mai amintesc ca n'am memorie de elefant.

Urmeaza urmeaza... Urmeaza, luni sau marti cel tarziu, rautatea mea TOATA pusa intr-o postare in care, critic fiecare cuvant din fiecare propozitie a UNUI [nu a oricarui, sau a fiecarui] articol. Pana atunci, toate cele bune si... odihna placuta [la asta se rezuma totul la mine].

P.S. Nu stiu unde e a treia garoafa din poza dar ma rog. Probabil ca o mancasem rupsesem.

Daca ma exasperati...

Bai baiete. Deci. Nu am nimic cu nimeni dar... Mint. Am ceva cu toata lumea. Pentru ca m'am saturat. Va uitati putin la voi? IN voi?!
In durerea mea... Banii schimba oamenii, iar lipsa de bani ii omoara [daca nu fizic psihic]. Daca o tinem tot asa psihologii o sa aiba salariul mai mare ca a lu' Base. Deci pe bune. Totul in tara asta graviteaza in jurul banilor, in jurul politicii si alte chestii. Deci atunci, demult, oamenii faceau troc. Acum ne uitam unii la altii, si in functie de ce vrem scoatem teancu' de hartii.
Am momente cand o aud pe maicamea cum ofteaza din sufragerie ,,Iar a crescut euro'' si a doua zi ,,Mami da'mi si mie te rog bani sa ies la un suc cu fetele" ,,Am platit rata la banca, a crescut euro n'avem". Perfect. Atunci da'mi bani, nu mai mananc diseara dar breau acum un suc. Ca altminteri ca sa ne indopam ca porcii avem bani. Una e sa simti nevoia sa mananci pana pocnesti, alta e sa mananci ,,ca se usuca si salamu' asta in frigider''.
Nu pe bune acum. Faceti o introspectie. Stiu si o sa ziceti ,,O da esti doar un copil ce stii tu despre astea?" Daca mergeti pe principiu' ,,ai sub 18 ani MORI ca nu stii nimic" vezi ca ai in dreapta sus un X.

P.S. Am uitat ce voiam sa zic aici in P.S. dar ma rog. Probabil nu era important.

The Cedars- The Colour

Culori

De obicei ma pierd in ceata. Ma pierd la figurat vorbind. Corpul meu ramane pe drumul spre scoala si il parcurge fara nici un stres. Dar sufletul. O frate. Sufletul se plimba si rataceste prin trecut, zambeste oamenilor din jur si plange cu lacrimi amare, rade degeaba si imi produce mie o stare de cacat.
Ma trezesc odihnita de doua ori pe saptamana. Vineri si Duminica.

Decupez o inima alba din panza catargului, cutreierator in apsi de val, catre o primavara alba. Imi soptesc rar ca sa-mi priceapa mintea:
- De ce trebuie sa caut culori in pesteri zavorate cu turturi de gheata?
- Simplu, imi raspund cu nonsalanta, sa pictez o inima romasa alba din gandul iernii si desperecheata de orice culoare!

Ma pierd in ganduri acum. Azi a fost atat de mult soare si totusi, atat de multi nori.

-Si pentru aceasta, trebuie sa o vopsesc, pentru ca altfel primavara trece orbita de alb pe langa mine.
Din nou ma intreb ca sa ma conving:

Oare iubesc? Urasc? Vreau? Cand? De ce? Sunt eu asa?

-Era mai simplu... iarna, cuturam ninsoare si praf alb de nor pe marginile argintii ale sufletului, ca atunci cand desenam cu creta flori, cifre si casute pe tabla neagra a calsei... si gata, aveam de-o iarna!

Sunt confuza si imi doresc atat de multe. Ma surprind uitandu-ma la tine luuung si gandindu-ma la tine.

Ma imbufnez si raspund eu-lui meu, scortos ca un perete dat cu var alb, ca eu nu mai stiu sa caut, stiu doarr sa vad... iar daca vad, stiu si ce sa fac mai departe!

Sunt ca un animal dus intr-o zona noua. Vad, imi place, dar nu stiu unde sunt, ce caut aici si de ce mirosurile sunt... altele.

Un nu categoric se izbeste cu forta unui zgomot surd intr-o ureche care nu aude decat linistea.

Textul scris Italic este un fragment din articolul Culori de Mirela-Nicoleta Hincianu

Salutari din partea mea.

O luam de la capat.
Iar dorm putin, mananc putin, respir putin, ma agit mult. Iar scriu de dimineata pana seara ca tampita. Iar ma culc la zece juma', iar ma trezesc la 6 juma'.
O sa moooor.
Apropo de asta.
Din lipsa de timp nu stiu cat o sa mai stau pe blog prea mult si nu stiu cat de des o sa mai postez. Sper doar sa ma mai pocneasca inspiratia din cand in cand.
Am o compunere bunicica... doar ca trebuie sa o gasesc ca e prin casa. Si crede'ma ca nu vrei sa vezi cam cum arata casa mea. Asa.
Aaaaa... La naiba mi'am pierdut caietul de fizica. Aaaaa...
Daca vreti proiecte Power Point am facut eu saptamana asta cat pentru toata viata.
Pana una alta ma duc sa'mi fac un ceai de tei. Ma ajuta sa ma odihnesc stii...
Daca vreti sa stam de vorba va dau ID-ul meu. Sau... ma rog. Ma mai gandesc. Oricum. Sa stiti ca sunt sacaitoare.^^
Pana va ganditi voi daca vreti ceva eu mai ascult ProFM HOT. :-> E foarte.... HOT. :))
Toate cele bune si succes cu scrisu'.

Boo!

Sunt putin confuza si putin ametita.
Am fost plecata... Cateva zile. Am fost la Moinesti si apoi in mijlocul pustietatii la Poiana Sarata. A fost... dragut.
Am profitat de libertatea de care am avut parte si am mancat ciocolata pana nu am mai putut. Doar ca totul s-a petrecut... repede. Prea repede. Parca nici nu s-a intamplat. A fost... socant. Totul s-a scurs repede repede si nici macar nu am simtit cand s-a terminat totul. Nu ma simt obosita psihic ca de obicei, nici trista ca am plecat de acolo. Nu ma enerveaza la fel de tare ca in alti ani ca incepe scoala.
Sunt indiferenta. Sentimentele mele au obosit si se odihnesc undeva departe in mine. Undeva unde sunetul ceasului nu mai ajunge de cateva zile. Asta ma enevreaza.
Ma simt pustiita pe bune. Starea mea de spirit se schimba cat ai bate din palme de la veselie la... nu stiu. Ceva ce nu imi apartine. Sau invers. De la tristete melancolie la rasete nefolositoare.
Incep sincer sa ma sperii de toata chestia asta. Ceva e in neregula. Si acel ceva ma calca pe nervi. Pur si simplu... ciudat.