duminică, 3 ianuarie 2010

Boo!


Sunt putin confuza si putin ametita.
Am fost plecata... Cateva zile. Am fost la Moinesti si apoi in mijlocul pustietatii la Poiana Sarata. A fost... dragut.
Am profitat de libertatea de care am avut parte si am mancat ciocolata pana nu am mai putut.
Doar ca totul s-a petrecut... repede. Prea repede. Parca nici nu s-a intamplat. A fost... socant. Totul s-a scurs repede repede si nici macar nu am simtit cand s-a terminat totul. Nu ma simt obosita psihic ca de obicei, nici trista ca am plecat de acolo. Nu ma enerveaza la fel de tare ca in alti ani ca incepe scoala.
Sunt indiferenta. Sentimentele mele au obosit si se odihnesc undeva departe in mine. Undeva unde sunetul ceasului nu mai ajunge de cateva zile. Asta ma enevreaza.

Ma simt pustiita pe bune. Starea mea de spirit se schimba cat ai bate din palme de la veselie la... nu stiu. Ceva ce nu imi apartine. Sau invers. De la tristete melancolie la rasete nefolositoare.
Incep sincer sa ma sperii de toata chestia asta.
Ceva e in neregula. Si acel ceva ma calca pe nervi. Pur si simplu... ciudat.

5 comentarii:

nakudo spunea...

nichita zice ca starile si emotiile sufletesti sant cladite precum cartile pe raft..faptul ca avem capacitate de a simti variat...ne face oameni..ne face umani

Creatsa spunea...

Da' e nashpa. E ciudat. Iak. Mie nu'mi place.

nakudo spunea...

nici mie da ma impac cu ideea si cand nu-mi place ideea scriu sa duca si altii nu numa eu:))

Creatsa spunea...

:))

florynleahu spunea...

da, ciudat cum ne schimbam sentimentele. si cum devenim reci fata de lucruri care ne-au miscat candva...

Trimiteți un comentariu