marți, 26 ianuarie 2010

Port Doliu


SUNT ATAT DE PLICTISITA!!!
Nu se mai intampla nimic? NIMIC?! Ma asteptam la ceva mai... mai palpitant. La mai multa adrnalina, mai multi fluturi, mai putina scarba, mai putina ciuda, mai putina nestiinta.

Am o zi ciudata, ma dor cohii, nu stiu ce simt, nu stiu daca urasc, nu stiu DE CE.

As zice ca vreau sa plec. Dar nu vreau.

As zice ca iubesc. Dar nu o fac.

As zice ca imi pare rau. Dar nu e asa.

As zice ca mi-ar face bine un zambet si o imbratisare. Dar depinde din partea cui.

Poate vreau o gluma bun
a, un zambet sincer, o imbratisare calda, un ceai de tei, o melodie linistitoare si totusi putina liniste [sufleteasca]. Stiu. Nu's usor de multumit.
Am un chef nebun sa ies afara. Sa ma plimb, sa ma invart in frig, sa cant [sau mai bine nu].

Toate schimbarile din ultimele cateva zile ma obosesc cumplit. Seara abia mai pot tine ochii deschsi iar acum, abia mai pot sa ii fac sa nu lacrimeze. Probabil din prea mult stat cu ochii beliti in monitor incep sa ma doara.

Azi dimineata stateam zgribulita afara, dimineata la 7 40. Si imi asteptam trei colege. Obositor? Nu. Doar ca imi era putin cam prea frig. Si ma jucam cu maneca gecii pe care o treceam peste un mic tufis acoperit de fulgi de zapada. Si mi-am dat seama ca nu inteleg. Nu inteleg multa lume, nu inteleg multe lucruri. Dar le las asa. Pentru ca nu imi sta in putere sa le schimb. Dar vreau. Vreau sa le schimb. Vreau sa te transform. Lucrurile. Pe oameni nu. De oameni imi e scarba. Adica da, imi e scarba de mine. Si eu sunt rea, si eu joc teatru, si eu exagerez, si eu introduc intr-o propozitie trei hiperbole.
Plang fara lacrimi, suspin fara zgomot.
VREAU CALDURA. Port doliu. Port un doliu colorat. Pentru caldura care pare ca nu o sa se mai intoarca, pentru frigul care se pregateste sa imi inghete inima, pentru poleiul care o sa-mi rupa picioarele.

Culori. Da. Unii ma cred nebuna. Poate sunt. Poate... nu. Am citit undeva, acum ceva timp ceva care suna cam asa: ,,Tot ce se spune despre mine e adevarat. Nu neg nimic, nu adaug nimic." Asa e. Si eu fac la fel. Zambesc departe. Iti trimit un zambet tie, omului care ma citesti, si o imbratisare subconstientului tau, care probabil stie cum ma simt. Care ma intelege.

Va iubesc pe majoritatea. Dar va urasc pe toti.

Sunt pregatita sa ma las in voia rutinei, sa ma calce in picioare, sa uit cum ma iubesti, sa aud cum tipi dupa mine. Sa imi soptesti numele, sa ma fac ca nu il aud. Vreau sa fiu un om gri. Vreau sa vad cum e. Vreau sa imi revin dupa aceea. Vreau sa fiu din nou eu. Poate ca asta e singura modalitate.

Zi ciudata. Reactii ciudate. Sentimente ciudate. Curve.

11 comentarii:

nakudo spunea...

te inteleg perfect atat pot sa spun:)...nu ma vad mai buna dar cand vad cacatul inconjurator..nu ma pot opri sa nu zic....ce viermi..va iubesc dar va si urasc pentruy nevolnicia voastra...

BeBe^^ spunea...

Ma bucur ca nu's singura sarita de pe fix. :))

icsul spunea...

eu cred, de fapt stiu ca nu esti nebuna, doar traiesti intr-o lume nebuna!

coolboy spunea...

hi , thanks for the comment, i am very happy to see you again :)
how are you

coolboy spunea...

hi great to see Ur comment Wat are u doing

coolboy spunea...

hi i am naveen from India Studying animation , life is good , but bit work tension

Wat are u studying

coolboy spunea...

hi i didn't expect you how are u today

coolboy spunea...

oh i am 24, doing great in collage , any way nice to meet u little friend

Unknown spunea...

La mine pe blog te asteapta un premiu...

http://visedulci.blogspot.com/2010/01/premiu-si-ce-reprezinta-iarna.html

Pupici...

Ana Gabriela spunea...

port doliu...tare postare...eu de abia am asteptat vacanta...cerseam un pic de liniste...in sfarsit...mai am si eu parte de ea...pacat ca toate lucrurile bune dureaza prea putin...

hajari/copilu spunea...

voi vacanta..noi suntem in plina sesiune,dar nu ma plang!cred ca am invatat sa ma bucur de tot ce pot!si sunt o fericita!

Trimiteți un comentariu