Cum e sa ai ceva bun, ceva foarte bun si sa aspiri la ceva mai prost, mai rau, la ceva defect?!Nu. Nu e bine. Raportez o persoane la un obiect. Reformulez.
Cum e sa ai pe cineva bun langa tine, cineva care nu trebuie sa sufere prin simplul fapt ca esti un bou si sa speri la ceva mai mic, mai prost, mai banal?
Nu inteleg firea omeneasca. Ba da o inteleg. Actionam din instinct si ne gandim prea tarziu la urmari.
Vreau sa zic ce am pe suflet dar pare vulgar. Vreau sa vorbesc dar buzele'mi sunt cusute cu ata alba.
Acum vine intrebarea: De ce naiba sa faci prostia asta?!
Ai dar mai vrei. Nu te saturi. Trebuie sa renunti Tu ca sa nu o faca altii. Dar esti egoist si nu faci asta. Nu'i nimic.
Sunt oarba si surda. Nu mai vreau sa aud scancete de durere sau de placere. Nu mai vreau sa aud tipete, soapte. Vreau liniste si pace.
Iubesc diminetile de duminica. Uite asa ca astea. Pline de Radio Pro Fm, caldura si soare. Trebuie sa fac curat pe birou si sa imi fac patul si sa invat si sa scriu si sa si sa si sa.
Dar nu conteaza. Nu?
Acum vreau un pahar de lapte rece dar nu mai e. Cafeaua s-a terminat si cuvintele s-au stins. Nu mai eu rost. Au devenit personale.
1 comentarii:
...pare evident ...dar totusi atat de ascuns in spatele cuvintelor...ceea ce vrei tu sa spui :> ;)) ceea ce simti tu...
:x
place muuuultttt :X:X:x
tine.o tot asa :X
Trimiteți un comentariu