Despre Dragoste si ce [nu] e ea.

Stiu doua subiecte care, desi dezbatute de mii si milioane de oameni. desi comentate, criticate si apreciate, nu au nici o dovada ca exista. 

Vorbesc despre: Dumnezeu si Dragoste. 

Ciudat. amandoua incep cu D, amandoua au acelasi numar de litere. Amandoua par mituri. 

Pentru ca tema cu Dumnezeu a mai fost dezbatuta odata in Nu si totusi... azi o sa ma apuc de cealalta tema care, spre ciuda unora, mi se pare mai vasta si mai obositoare.

Sa incepem. 

Asadar, de cateva saptamani ma gandesc la asta: Dragostea. Stii... e ciudat. Se zice ca Dragostea adevarata se gaseste odata in viata. Dar nimeni nu precizeaza daca aceasta ramane sau se pierde si, dupa ce m'am gandit bine si am analizat, am ajuns la concluzia ca Adevarata Dragoste se pierde. De ce? Nu stiu. Asa arata Adevarata Dragoste in ochii mei. Pentru ca, oricat de mult ti'ai iubi partenerul, nu poti sa nu ai diferente de opinie de exemplu care, sub o doza buna de stres sa se transforme in certuri infernale. Cearta dupa Cearta dupa Cearta cred ca te face sa incepi sa iti critici partenerul, sa ii gasesti toate cusururile, sa ii reprosezi de toate. Poti sa ma contrazici daca nu am dreptate dar ma cam indoiesc ca o ve'ti face la partea asta. 

Nu mi s'a raspuns la o intrebare. Ce e dragostea? Desi am gasit un raspuns pe care il poti vedea in Dragostea este: nu e destul de multumitor pentru mine. Cand zic Dragoste ma gandesc in primul rand la un sentiment. Cu ce se diferentiaza Dragostea de Implinire sau Multumire sau Fericire sau orice alt sentiment? Nu am auzit de om care sa fi murit de prea multa Implinire, dar am auzit de Crime Pasionale si Sinucideri din Dragoste. Din partea mea? Tot dispretul. Ca si fenomen chimic ce se petrece in corpul nostru? As zice in sufletul nostru dar asta ar ridica si mai multe intrebari pentru ca nici de Suflet nu stiu prea multe. Nici un raspuns. Am cautat, am incercat sa imi dau seama dar nu a functionat. Poatea ca dupa ce frec Facultatea de Medicina o sa fiu in stare sa dau un raspuns aproximativ dar nu cred. 

De ce orice adolescent de 12 ani trebuie sa spuna celuilalt adolescent cu care se plimba de mana ,,Te iubesc" cand ei urmeaza sa se certe dintr-un cacat si sa se ,,desparta"? Am fost de multe ori tentata si eu, adolescenta fiind, sa zic ,,Te iubesc" dar nu am zis niciodata asta cu prea multa siguranta. Nici macar nu imi aduc aminte daca am spus asta cuiva. 

Acum... Eu percep o diferenta intre Iubire si Dragoste. Amandoua imi par cuvinte asemanatoare cu zmeii din basme, printi si Ilene Cosanzene. Dar Dragoste pare mai ,,oficial", mai serios... aproape sumbru. Poate din cauza ,,Iubirii de aproapele" pe care ni'l tot baga in cap profa de religie sau poate pentru ca eu probabil ca ii iubesc pe ai mei. Sunt putin confuza pentru ca la partea asta nu stiu cum sa explic ceea ce am in minte. 

As mai avea cate ceva de adaugat pentru ca pe tema asta as putea sa stau la taclale o zi intreaga daca as crede cu adevarat ca cel care ma asculta ma si intelege dar nu sunt atat de sigura ca stiu sa povestesc ceva atat de bine.

Acum sunt sincer curioasa care e parerea voastra... Asta a fost doar punctul meu de vedere care, cu siguranta nu are nici un pic de importanta. Poate ca o sa dezamagesc persoane cu postarea asta dar stiu ca o sa ii fac pe multi sa isi puna intrebari. 

Visele de azi sunt raspunsurile intrebarilor de maine.