
duminică, 2 mai 2010
Insane.

Nu o sa dau amanunte ca nu e frumos. Dar, ca sa fiu nesimtita si sa fiu ipocrita [nu stiu cam in ce masura] o sa pun totul pe seama stresului de la scoala, oboselii de acasa si chinul de zi cu zi. Sunt o cauza pierduta.
Probabil ca nebunia mi s'a citit in ochi si in lacrimi, iar acum se vede o urma in umbrele lasate sub ochi.
Primul pas a fost facut. Urmeaza restul?
Labels:
Confesiuni
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu