Atunci cand pe fata ta se citeste curajul, cand atitudinea ta da de inteles ca totul e aproape OK cu exceptia faptului ca cineva a facut un lucru care, normal ar fi, sa dea de gandit, dar cand de fapt, gandind la rece, esti speriat si iti e frica de ce va urma, atunci este o slabiciune.
Tii totul in tine si nu zici nimanui nimic, excluzand partile in care tu esti cel care apare intr-o lumina ,,buna" si faci pe eroul.
Astepti ca cineva sa iti zica ca stie ca nu esti OK, dar chiar daca cineva stie asta nu are curaj sa ti'o spuna. Astepti degeaba si esti dezamagit de persoana respectiva.
Erupi la un moment dat si nu te mai calmezi, poate plangi, poate razi, poate ameninti. Catalizatorul e reprezentat de o vorba aruncata de o persoana oarecare, de un pahar de bere baut repede, o frunza uscata sau o imbratisare cu adevarat calda.
Si apoi ceilalti se vor simti vinovati, poate stanjeniti, poate unii au incercat sa te ajute, poate ceilalti ti-au fost aproape doar din curiozitate sau rautate. Si dupa ce iti atingi apogeul umbli cu capul in pamant rusinat de ce ai zis, iti ceri scuze in stanga si in dreapta, nu mai privesti direct in ochi. Sau faci in continuare pe eroul considerand ca ajutorul celorlalti nu ti-a fost de nici un folos si totusi iti calci pe orgoliu si multumesti unei persoane care te-a ajutat in mod special, dar o faci in cuvinte putine si intr-un mod diplomat.
Tu cum reactionezi in fata unei situatii dificile?
"I have a weakness that will flood my emotions like the ocean waves, I feel like I'm sitting abandoned until
I find my way out but soon I will be back, stuck amongst my hidden thoughts surrounding me again and again."
3 comentarii:
imi place mult, felicitari :)
toti oamenii reactionam uneori prin slabiciuni, prin virtuti sau prin incapatanari...importanta e sa ne corectam...
revin eu...dispari tu...life it's so unfaire
Trimiteți un comentariu