Dragoste imposibila

Ce dragut ar fi sa fiu si eu o pasare.
Sa iti tai calea cand privesti cerul, sa pot sa cant ceva vesel atunci cand esti fericit sau sa aduc norii gri atunci cand esti trist, sa pot sa stau pe pervazul tau toata noaptea si sa te ascult cum imi soptesti cel mai tainic secret al tau in somn, sa primesc cateva firmituri de paine dimineata in timp ce tu iti bei cafeaua pe stomacul gol cu o bucatica de ciocolata amaruie. Stii tu... As putea sa te iubesc si nimeni nu ar putea interveni intre noi. As putea sa te privesc in ochii tai caprui, sa te fixez cu ochii mei mici si negri si tu sa ramai uitandu-te la mine, la penajul meu negru cu alb si putin rosu.
Da. As putea sa fiu o randunica care sa te iubeasca tot timpul anului, dar ar fi aproape de tine doar din primavara pana in toamna, cand frigurile m-ar alunga de langa tine. Si te-as visa toata iarna, de acolo din tinutul calduros in care as poposi.
Si da. Stiu ca tu uiti de mine, dar primavara voi aparea de fiecare data cu un ghiocel in cioc la fereastra ta si te-as trezi printr-un cantec vioi. Iar tu o sa sari din pat si o sa deschizi geamul ca sa ma vezi mai bine, si sa vezi daca sunt tot eu. Iei ghiocelul si il pui laolalta cu ceilalti, intr-o carte despre dragostea nemuritoare. Apoi ne reluam obiceiul.
Si asa ar decurge totul in fiecare an si tu ti-ai da seama intr-un final cat de mult te iubesc si cat de mult vreau sa fii langa mine si iti dai seama ca ti-ar placea sa fiu una ca tine.
Si nu ti-ai da niciodata seama ca de fapt eu sunt doar o copie a celei care te iubeste cu adevarat, cea care e la fel ca tine, care nu zboara decat cu gandul si nu te trezeste decat in visuri.
Pentru ca viata nu e un basm, nu fiecare printesa isi gaseste printul si totusi... probabil toate sufera la un moment dat de o dragoste imposibila, probabil toate se indragostesc de o stea, de un Luceafar, mai devreme sau mai tarziu.