Gandul meu zboara...La tine.

Uneori orele de la scoala ma plictisesc. Si gandul meu zboara departe. Zboara departe, la tine. Si se gandeste la ce faci. Si de ce ai uitat de mine.
Dar gandul meu nu plange. Nu nu. Gandul meu zambeste si spera ca iti e mai bine acolo unde esti cu cine esti... Stie ca te distrezi si totusi nu se poate abtine. Trebuie sa isi imagineze ce faci.
Te-a vazut deseori iesind de la scoala si iesind la plimbare cu prietenii. Dar cel mai des isi imagineaza cum ar fi ca eu sa fiu langa tine. Suntem amandoi acolo si zambim la cer. La stele. Si uite acolo, in departare se aud valurile marii cum se joaca. Si noi acolo ne ducem, sa facem baie sub lumina stelelor, sa ne ascundem sub o raza de luna, sa nu jucam cu nisipul si sa ne sarutam buzele sarate. Si ne place. Si apoi ne culcam pe nisipul cald si ne tragem rasuflarea. Ma tii de mana si simt cum nisipul ne-a intrat printre degete. Stiu ca maine dimineata o sa ne trezim imbratisati si plini de nisip.
Gandul meu isi schimba directia pentru ca o sa planga de fericire si e chemat din nou la mine.
-Andreea unde iti zboara gandul? Hai la tabla!
VEZI?! Asa patesc de fiecare data.